Consecventa este o calitate greu de obtinut si de mentinut. In mod categoric, mai am de lucru la acest capitol…
OK, am facut o pauza destul de lunga, dar acum e timpul sa las scuzele pentru altii si sa ma apuc, din nou, de treaba. Adevarul este ca nu e deloc usor sa tii un blog. Poate ca unora li se pare simplu, ii rog sa ma creada ca e doar o parere. Chiar avand idei, avand dorinta, uneori timpul este prea scurt, alteori oboseala este prea mare, sau prioritatile sunt altele… piedici sunt multe si se arata zilnic, asta e clar, dovada fiind pauza mare pe care tocmai am incheiat-o.
Imi doresc de mult sa revin in fata tastaturii pentru a mai adauga pe blog, mai ales ca am trait momente frumoase si interesante in lunile acestea, unele chiar merita povestite. Ma voi referi la ele in postarile ulterioare, pe care le voi mentiona si pe pagina de facebook, aceasta postare ramanand doar pe site, sa fie descoperita de cei care vor da scroll in plus fata de articolul citit.
O data pe an sarbatoresc ziua de nastere, ce altceva?! Sunt norcos sa ii am alaturi de mine pe cei dragi, familie si prieteni, si altceva nu mai conteaza.
In zilele urmatoare voi scrie despre lucruri interesante si care mie imi fac placere, ba chiar am in vedre o sectiune noua, in care sa descriu exact asa ceva: ce imi place mie.
Pe curand!
PS: da, stiu ca poza nu e perfecta ca executie dar nici nu cautam perfectiunea 🙂 eram doar fascinat de ceata de la suprafata apei
Se spune ca pasiunea cere sacrificii, ca fara munca nu exista rasplata (da, vezi sa nu 😛 ) si ca mai bine faci pasul dorit decat sa regreti apoi lipsa de indrazneala sau curaj. Adevarate toate, nu zic nu, si se aplica in viata de zi cu zi, aproape fara exceptie.
Ei bine, cand toate trei se indeplinesc in acelasi timp e posibil sa apara scantei. Cum pasiunea pentru fotografie nu-mi da pace, ba mai mult, creste pe zi ce trece, am zis sa mai fac un pas inainte si sa incep sa experimentez diverse tipuri de fotografie. Si cum fotografie fashion (lenjerie, costume de baie, d-astea) sau budoir necesita macar un studio bine echipat, dotari destul de costisitoare si o… sotie intelegatoare, am promis unor prieteni ca le fotografiez un eveniment personal, inceput la biserica si continuat la restaurant. Toate bune si frumoase: m-am pregatit corespunzator, am incarcat acumulatorii, am verificat camera, mi-am creat in minte niste scenarii si am pornit la drum plin de sperante.
Prima piedica ne-a fost pusa tuturor fotografilor (amatori sau profesionisti) din biserica de catre preot, care ne-a comunicat ca ei au angajat un fotograf si un videograf care vor imortaliza momentele si are rugamintea ca noi, ceilalti, sa nu venim in fata si sa nu intram in cadrele fotografului “oficial”.
Bun… destul de dificil de realizat si cum imi place sa cred ca nimic nu e imposibil, am acceptat provocarea, asa ca au urmat diverse scheme si sarituri ca la olimpiada: triplu tulup, flic-flac-uri printre banci, ascunderea dupa fotograf si mersul piticului pentru deplasarea tip “stealth”. Si cum toate cele mentionate le-am executat fara o pregatire fizica de exceptie si fara macar o incalzire adecvata (in afara de incalzirea globala care s-a simti din plin in biserica aglomerata si care a generat inundatii pe camasa mea uni), cand mi-era lumea mai draga si cardul de memorie se umplea de capodoperele trase la foc continuu… TROSC! Spatele mi-a amintit ca nu sunt nici macar in forma fizica a unui scriitor debutant, obisnuit sa-si petreaca zilele la masa de scris facand sarituri doar printre randuri si epitete bine alese.
Noroc ca asta s-a intamplat exact la finalul evenimentului si nu am ratat decat fotografia de grup, pe care parintii o primesc oricum in pachetul agreat anterior cu fotograful bisericii.
M-am retras, in plina glorie si aplecat de spate catre un perete, am predat aparatul din dotare sotiei si, spasit, mi-am gasit consolare in gandul ca de maine ma apuc de cura de slabire si de exercitii fizice zilnice.
Da, pasiunea cere sacrificii. Cat priveste gandul care ma consola deunazi? Sigur, se va pune in aplicare imediat ce stelele se vor alinia din nou asemenea vertebrelor mele greu incercate.
Nu e nici un secret, am gasit-o! De fapt, era suficient sa privesc pe geam si sa scot un pic nasul afara sa simt primavara in fiecare raza de soare si in fiecare clipire a ochilor… de fiecare data simturile imi sunt inundate de energia minunata a primaverii.
Daca ar fi sa raspund la intrebarea “care este anotimpul tau preferat” as raspunde fara ezitare ca este vara. Mai putin in zilele insorite de primavara cand simt altfel, totul!
Magnolia
Am iesit azi in parc impreuna cu familia si aparatul foto, si in timp ce fetele (mele) trageau de mine “hai tati acolo” sau “hai mai repede” eu cautam sa ma surprind cu fotografii reusite. Si, pentru prima oara in ultima perioada considerabila de timp, am reusit! In sfarsit, azi am simtit din nou uimirea si incantarea atunci cand am descarcat fotografiile din camera in calculator. De altfel, noua mea poza de pe desktop este cea de mai jos:
Ca sa citez un fotograf extraordinar de talentat a carui munca o apreciez si o urmaresc cu mare placere (Mircea Bezergheanu) “am vazut zanele”. Am vazut, in sfarsit, din nou, ceva care sa ma uimeasca – si cel mai incantator amanunt, m-a uimit ce a reusit sa surprinda aparatul meu.
Ca sa apreciati fotografiile din aceasta postare va rog sa le vedeti (si) pe un ecran de calculator, nu doar de pe smartphone, diferentele sunt semnificative. Am urcat fisierele la rezolutia maxima asa cum au fost descarcate din camera, fara pic de post-procesare.
Bokehlicious
Azi voi posta doar poze cu flori, chiar daca pentru unii este un subiect banal, pentru mine este un subiect nou! Adica, pana acum nu am fost atras asa de tare de flori si le-am cam ignorat. Sotia mea ar fi, poate, mai incantata daca ar primi mai des flori de la mine, dar stie ca mie imi plac florile care traiesc cu radacinile in pamant, nu cele care se ofilesc in vaze.
Am aflat de curand ca un cadru interesant cu subiect flori ar trebui sa contina o floare cu insecta si cateva bobite de roua. Ei bine, la ora la care faceam eu pozele (apropo, ora 12:30-13 cand lumina era foarte puternica) nu mai era roua, dar am reusit sa surprind odihna unei gaze diafane intr-o camera de cinci stele, fara indoiala.
Si, pentru ca azi a fost o zi foarte frumoasa si obiectivul Canon 24-70 f2.8 a surprins-o in cele mai delicate ipostaze, mai incarc o poza pentru bokeh-ul delicat pe care l-a produs.
Toate imaginile pot fi descarcate pentru utilizarea personala dar nu pentru reproducere si utilizare comerciala, pentru care imi rezerv toate drepturile.
O fotografie face cat o mie de cuvinte, spune o vorba. O fotografie reusita are darul de a-ti schimba starea – si asta merge in orice directie, in functie de mesajul ei. Fotografia, ca si muzica, este arta care transmite si influenteaza mesaje, emotii, trairi, povesti. Este adevarat ca un fotograf talentat poate face fotografii bune cu orice aparat si ca la o fotografie buna conteaza compozitia, mesajul, inspiratia si talentul, norocul fotografului… doar ca, ce sa vezi… foarte multi fotografi folosesc echipamente de cea mai buna calitate, cele mai noi si scumpe obiective, programe de editare complexe. Motiv pentru care am decis sa impartasesc din experianta mea cu alegerea unui obiectiv foto Canon.
Poate cel mai de pret sfat pe care l-am primit a fost sa investesc in tehnica si in exersarea abilitatilor fotografice, pentru ca degeaba ai cele mai bune scule din lume, daca nu stii nimic despre fotografie si despre cum sa le folosesti, asa ca asta fac de multi ani, cu pauze, dar cu multa placere si pasiune. Ultimul curs foto la care am participat a avut loc chiar weekend-ul trecut si a fost foarte interesant, am simtit o placere de mult uitata de a invata si de a-mi restabili niste repere.
Obiectivele foto sunt de mai multe feluri, dar, la o privire rapida le putem imparti in obiective fixe sau zoom (tele) – si eventual, in obiective pentru camere full-frame si camere crop factor, cu mentiunea ca exista multe obiective care se potrivesc ambelor tipuri de camere.
Exista cateva distante focale de baza, cand vorbim de obiectivele fixe: 50mm, 85mm, 135mm. Sigur, sunt mai multe, dar acestea sunt cele mai uzuale si ofera calitate foarte buna pentru fotografia de strada sau de studio, pentru portrete, peisaje, arhitectura. Claritatea imaginii si bokeh (partea blurata, neclara a unei fotografii, de obicei in planul departat si care ajuta la evidentierea subiectului in focus) sunt atribute vitale pentru calitatea unui obiectiv. Cum ma decid pe care sa-l aleg? Ehee… asta e o intrebare foarte buna. Sincer, eu le-as lua pe toate, si am inceput cu 50mm f/1.8 de la Canon, cumparat acum mai multi ani. Cunoscut si ca “nifty-fifty”, este cel mai ieftin obiectiv de calitate buna si poate indeplini multe cerinte, mai ales in realizarea de portrete.
Pe mine m-au ajutat mult review-urile de pe Youtube si am gasit foarte multe filme interesante, cum ar fi acesta, prezentat de Kai W de la Digital Review:
Ei bine, daca despre obiectivele fixe (numite si “prime” – in lb. engleza) putem gasi foarte multe de discutat si de laudat, cand e vorba de obiectivele tele (cele cu distanta focala variabila, cu “zoom”) limita este aproape de neatins. Exista o multitudine de pareri si culmea, fiecare poate fi adevarata in felul ei, pentru ca de cele mai multe ori aceste pareri sunt subiective si fiecare fotograf are preferinte si un stil personal caruia i se pot potrivi anumite obiective.
Daca ne referim, din nou, la cele mai uzuale, as mentiona 24-70 f 2.8 si 24-105 f4 (un intreg articol se poate scrie doar despre diferentele dintre ele), 70-200 f4 si 17-40 f4. Acestea sunt ideale pentru portrete, calatorii, fotojurnalism, peisaje, evenimente si cate altele…
Eu am ales Canon 24-70 f 2.8L II USM , un obiectiv cu zoom standard de calitate profesionala si cu o plaja focala ideala pentru a-l folosi ca un “all-rounder”. Cum am ales acest model? Am cautat detalii, am citit review-uri, am vizionat video-review-uri de la mai multi fotografi si vloggeri si mai ales, l-am testat inainte la F64. Din nou, Kai W de la Digital Review mi-a venit in ajutor:
Am testat atat Canon 24-70 f2.8L II USM cat si Canon 24-105 f4L IS USM (o varianta mai accesibila ca pret) atat pe camera crop (EOS 550D) cat si full frame (6D). Si daca testele facute la F64 le-am realizat in interiorul magazinului, din motive lesne de inteles, cele cu 24-105 f4L le-am realizat atat in interior cat si in exterior cu ajutorul unui bun prieten din Chisinau. Ar fi multe de spus despre diferente, despre cum 24-105 are stabilizare de imagine si asta permite sa “tragi fotografii din mana” in mai multe conditii, dar mai ales ajuta la realizarea de video, cand focalizarea este mai dificila; despre cum 24-70 f2.8 este foarte clar si realizeaza un bokeh foarte frumos la f2.8 (si nu numai, avand o diafragma cu 9 lamele care asigura o deschidere mai circulara si un efect bokeh spectaculos), dar si cum, ambele sunt protejate la intemperii (weather-proof) si pot fi folosite fie ploaie, fie vant sau ninsoare, fie praf si soare.
Ar mai fi cateva review-uri video pe care vi le recomand, cum ar fi acesta despre Canon 135mm f/2L considerat de multi cel mai clar/sharp si cel mai bun obiectiv Canon din seria L, sau cel comparativ dintre obiectivele “prime” si 28-70 f2.8L sau cel despre Canon 70-200 f2.8 versus f4.
Daca doriti cifre si comparatii in tabele cu specificatii, o simpla cautare pe Google cu denumirea obiectivului in cauza va va oferi o multime de rezultate.
Cel mai important, totusi, inainte de a lua decizia de a investi (pentru ca unele au preturi atat de mari incat le putem privi ca investitii, nu cheltuieli) intr-unul sau mai multe obiective de top este sa le incercati personal. Toate review-urile si video-review-urile din lume nu fac cat un test “pe bune”, cu obiectivul pe aparat. Eu am gasit la F64 un mediu foarte placut, cu oameni priceputi si dornici sa ajute, asa ca voi continua sa merg la ei sa incerc si viitoarele achizitii.
La final va las o poza cu cea mai frumoasa fata din lume pe care am intalnit-o intr-o cafenea, intr-o zi cu soare (poza in lumina existenta in interior – la subsol, fara editare, direct din aparat, ca si cele de mai sus).
Vine o zi cand iti dai seama ca daca tot ti-ai propus sa faci in viata (si) ce-ti place, atunci trebuie sa aloci timp si resurse acestor activitati, altfel ramai cu regretele.
Am pornit la drum cu acest blog cu gandul de a scrie. E drept ca am avut o idee initiala in gand, la care nu am renuntat ci doar astept sa o pot realiza la un standard multumitor (iar eu nu ma multumesc chiar cu putin). Intre timp au aparut si alte situatii care m-au tinut departe de blog dar, in principiu, lipsa de timp si tentatia de a amana au fost factori importanti. Nu e chiar frumos sa recunosc asta, dar daca tot am pretentia ca sunt un om sincer, macar sa am de ce sa fiu mandru.
Chiar daca nu am mai scris in ultimele saptamani, asta nu inseamna ca nu m-am gandit la blog si la directia pe care sa o urmez. In curand voi incepe sa dezvolt mai multe sectiuni ale blogului, iar prima va fi cea dedicata fotografiei. Marturisesc ca sunt foarte incantat ca mi-am redescoperit aceasta pasiune si am inceput deja sa investesc in ea. Pentru inceput m-am inscris la un curs avansat de tehnica in fotografie si am de gand sa-mi pun la lucru noul obiectiv foto. Achizitia obiectivului am realizat-o dupa indelungi cautari, studiu si framantari, a fost o experienta frumoasa pe care o voi descrie in zilele urmatoare pentru a fi de folos si altora.
Si, pentru ca unele lucruri in viata se intampla cu un scop, dorinta de a reveni pe blog s-a suprapus cu o vizita la prietenii de la Garage Cafe si o intalnire absolut intamplatoare, dar in acealasi timp incantatoare cu Mihai Stescu, martor la inceputurile mele in ale blogului.
La final, las o poza cu un superb Lamborghini Miura SV – poza realizata de mine acum 3 ani. Fara calitati fotografice deosebite, cadru tras din mana (cu o mana), cealalta fiind ocupata cu bagaje. Pe curand!
Vreme inchisa, nu e nici frig dar nici prea cald, habar n-am cum sa ma imbrac potrivit. Sorb dintr-o ceasca cu ceai verde intr-o cafenea si ma uit pe geam in timp ce ma gandesc la soarele zilei de ieri si la bucuria zilei de sambata, preferata mea. Intr-un fel, e o stare de spirit corecta pentru a-mi aminti de Ayrton Senna, marele campion care a avut o viata tumultoasa si frumoasa. Sfarsitul lui a fost trist si fara sens, asa cum e si vremea zilei de azi.
Ma gandesc de cateva saptamani la acest articol si marturisesc ca nu mi-e usor sa-l scriu. Pe de o parte, s-au scris deja multe, nenumarate articole despre viata si activitatea lui Ayrton Senna, s-au scris carti, s-au facut filme, ce sa mai aduc eu nou? Pe de alta parte, ceva fara de inteles ma atrage sa ma gandesc si sa scriu despre el. Voi incerca sa
consemnez cateva ganduri si atat.
Intr-o perioada in care social media nu exista inca, iar televiziunea era regina, in Romania noi urmaream cu interes rezultatele deosebite ale cincinalului in curs si depasirea tuturor recoltelor la hectar. Intr-un alt univers, un pilot genial isi construia o cariera de poveste in Formula 1. Apoi a venit Decembrie 1989 si lucrurile s-au schimbat. Ar fi putut fi mai bine, dar in viata trebuie sa te mai multumesti si doar cu ce ai. Noi, copiii vremii, urmaream cu o placere nesatioasa tot ce prindeam la televizor si ne bucuram de magia abonamentelor de televiziune prin cablu si a posturilor TV straine. Astfel am reusit sa aflam ca exista NBA, The Tonight Show cu Jay Leno si Formula 1. Wow, Formula 1 era pentru mine ceva cu adevarat magic, incredibil de captivant, iar Monte Carlo pentru mine insemna Grand Prix de Monaco si atat.
Am prins anii de glorie ai lui Senna fara a intelege cu adevarat cine era el de fapt, ce sportiv fabulos si ce fel de om era. Au trecut anii si odata cu aparitia youtube si facebook, am avut acces la surse de informatie mult mai detaliate si am inceput sa inteleg.
Senna este un leader. Senna inspira si motiveaza oamenii, la multi ani de la moartea sa. Sa fii cel mai bun, sa dai totul in fiecare secunda, altfel ce rost mai are sa participi? Daca vezi o bresa, o sansa de a depasi – go for it. Nu conteaza riscurile, important este sa stii ca ai facut totul pentru a-ti atinge scopul. Si cu toate astea, a fost un om cu principii si moralitate, nu a calcat pe cei din jur pentru a-si atinge scopurile. Ma rog, a facut exceptie cu Alain Prost, dar acesta era principalul sau rival si era in toata puterea, nu l-a lovit niciodata cand era jos. Nu pot uita gestul sportiv facut cand s-a oprit pe circuit pentru a-si ajuta colegul prins intr-un monopost accidentat, salvandu-i viata lui Eric Comas (Marele Premiu al Belgiei, 1992).
E clar ca nu oricine este facut pentru Formula 1, trebuie sa se alinieze multe astre pentru a ajunge acolo, dar cei care sunt binecuvantati cu aceasta sansa au o mentalitate de invingator si un spirit combativ dus la extrem, o dorinta aproape bolnavicioasa de a castiga. Si totusi, el a reusit sa isi infranga acest sentiment transformat in reflex si a aratat lumii ca a fi om e mai important si ca viata unui om este mai presus de sentimente si orgolii personale.
Senna a fost om. Nu a fost perfect. Ultimul campionat castigat a fost umbrit de revansa pe care i-a servit-o lui Alain Prost la Suzuka, cand ambii au fost nevoiti sa abandoneze in urma incidentului provocat probabil de Senna. Acesta avea nevoie de un abandon al lui Alain Prost, ca sa castige campionatul si s-a asigurat de castig inca din primul viraj al cursei. Evident ca nu a recunoscut asta niciodata.
Daca ar fi sa rezumam stilul de pilotaj al lui Senna intr-o singura pastila, ar fi cea din videoclipul de mai jos:
Senna a fost un om muncitor. Senna a fost un geniu. Cand cele doua calitati se intalnesc intr-un singur om, iese ceva spectaculos. Senna era mereu prezent la sedintele tehnice si in mijlocul inginerilor inainte de curse, intre curse, el facea testele si dadea feedback mecanicilor, vorbea cu ei, manca alaturi de ei si traia viata de Formula 1 alaturi de ei. Statutul de pilot vedeta i-ar fi permis sa vina doar la calificari si la curse sau sa sara peste multe sedinte tehnice, dar el era mereu acolo, prezent in mijlocul celor care munceau pentru ca el sa fie mare. Pentru ca nici un campion nu ajunge mare de unul singur, intotdeauna ai nevoie de o echipa care sa te sustina si sa te propulseze spre victorii. Iar geniul lui Senna se hranea din interactiunile cu cei din jur si modestia lui castiga inimile tuturor celor care-l intalneau sau aveau privilegiul de a lucra cu el.
Pe notele unui jazz linistit privesc din nou pe geam la steagul tricolor care flutura in vant. Stindard de seama ramane in memoria tuturor cel care a fost campionul inimilor. Pentru ca, in final, a fost un om si oamenii ii iubesc pe cei aproape lor. Senna imi este aproape, chiar peste ani. Si mi-e dor de el.
Sa va povestesc cum am facut o noapte alba dupa ce am fost la Garage Cafe. De fapt, nu ar fi trebuit sa ma surprinda avand in vedere numarul cafelelor pe care le-am degustat impreuna cu Mihai, tanarul antreprenor care a facut din pasiunea pentru cafea un hobby permanent. Garage Cafe este o cafenea micuta, dar cu ambitii mari, exact vis-a-vis de intrarea in Parcul Kisellef, de pe Stradu Barbu Stefanescu Delavrancea.
“Ideea mi-a venit in parc. Simplu! Am vrut sa-mi cumpar o cafea si am dat o tura in tot cartierul sa gasesc una. M-am gandit ce bine ar prinde o cafea buna in parc cand stai cu copilul, sa-ti dea energie sa te poti tine dupa el. Abia mai tarziu, m-am gandit ca sunt si firme in zona si le-ar prinde bine o cafea aromata in fiecare dimineata!”, isi aminteste Mihai.
Cani cu cafea Columbia
La Garage Cafe gasesti cafea pentru orice gust si pentru oricare moment al zilei; cum orele serii ne-au gasit gustand multe cafele rezultate din diferite setari ale rasnitei si sporovaind diverse, au inceput sa apara si clienti care au comandat si alte bauturi, cum ar fi cafea fara cofeina sau ciocolata fierbinte. Ce vreau sa spun cu setarile rasnitei? Aflati imediat!
Garage Cafe – Mihai la Espressor
In aceasta dupa-amiaza (adica duminica 30 Octombrie) s-a facut trecerea de la cafea Brazilia la Columbia, preferata mea. Marturisesc ca, pe la pranz am venit impreuna cu niste prieteni si cu copiii pentru a ne incalzi si pentru a le oferi copiilor un fresh de portocale si un biscuit gigant cu stafide. Cum era Haloween, Mihai a pregatit un borcan cu jeleuri, spre bucuria copiilor care le-au acceptat cu mare graba si placere.
Flat White, biscuiti cu stafide si cu ciocolata si fresh de portocale
La pranz a mers foarte bine un Flat White (7 RON), adica un pahar cu dublu Ristretto si crema de lapte fierbinte spumat, cu bule fine si consistenta cremoasa. Aceasta bautura este foarte potrivita pentru a simti aroma deosebita a cafelei (evident fara zahar). Este un fel de Capuccino, dar un pic mai tare si mmmm… foarte bun!
Flat White, o bautura delicioasa
Cafeaua este, indiferent de produs, rasnita pe loc, cu doar cateva secunde inainte de a se prepara. Dintr-una intr-alta am aflat ca timpul in care se scurge cafeaua in pahar este determinat de gradul de rasnire a cafelei. Am asistat la mai multe extrageri de cafea si am gustat rezultatele a mai multor grade de rasnire si Wow! diferentele sunt evidente chiar si pentru necunoscatori. Am inteles astfel ca fiecare detaliu, oricat de mic, conteaza foarte mult.
“Cafeaua proaspat prajita necesita un reglaj fin si constant al aparatelor implicate in proces, adica rasnita si espressorul, chiar si pe parcursul zilei. Folosesc doar cafea proaspat prajita de origine single (100% Arabica) si schimb originea cafelei la 2-3 saptamani. Cafeaua pe care o utilizez este culeasa manual, bob cu bob atunci cand acesta este copt, sortata de culegatorii din zona respectiva si apoi, din nou sortata si de prajitori. Fiecare veriga din lant este importanta si o cafea corecta se obtine cu multa grija si pasiune”.
Sunt mai multe bauturi pe baza de cafea pe care le puteti incerca, in afara de clasicele Espresso, Cappuccino, Latte Machiato. Exista si mai multe moduri de a extrage cafeaua, nu doar espressorul super impresionant care domina spatiul prin dimensiune, stralucire si lumini – cum ar fi Aero Press. Iar pentru cei care vor altceva exista ceai, limonada, fresh de citrice si mai nou o bautura Cola cu ingrediente bio si indulcita cu ceva ce le place hipsterilor in ziua de azi si eu am uitat cum se numeste.
Curatarea cu pensula, doar una din etape
Sculele se curata si se spala obligatoriu in fiecare seara si, din punctul acesta de vedere, Cafeneaua din Garaj aduce mai mult cu o multinationala cu proceduri de lucru stricte decat cu un spatiu plin de idei creative si scule sau diverse piese auto afisate pe pereti (asa cum este de fapt).
Si care este legatura cu noaptea alba? Sa fie ceva cu Haloween? Nici vorba, doar ca am baut atat de multe cafele incat somnul s-a lasat asteptat serios pana dimineata. Culmea, m-am simtit foarte bine, nici urma de tensiune ridicata, semn ca mi-a placut mult ce am gustat si toata noaptea m-am gandit la articolul de azi. Hmmm, sa fi fost oare si gandurile la noul trimestru de vanzari care ma asteapta si nu mi-au dat pace? Nu recunosc nimic!
Oricare ar fi fost motivul, am petrecut o duminica foarte frumoasa alaturi de prieteni, inconjurat de aromele cafelelor bune si am fost foarte placut surprins de numarul mare de clienti care si-au facut aparitia, semn ca locul ales si mai ales orele atipice la care poti gasi un local deschis, au fost alese foarte inspirat.
Mihai este foarte pasionat si de masini si de tot ce tine de audio hi-fi. Masina lui Subaru este un show-case pe roti, avand o multime de modificari, imi atrage atentia cu mandrie, cand eu le-am numit simplu imbunatatiri. Incepand cu o antifonare completa, care a adus aproximativ 100 de kg in plus la masa masinii si continuand cu un sistem audio construit custom pentru fidelitate. Pentru cei interesati de detalii: boxe Dynaudio, player Alpine F1 Status care functioneaza cu un procesor de sunet separat, 3 amplificatoare (inalte, medii, mid-bass si subwoofer). Mai multe detalii despre sistemul audio intr-un articol viitor.
Va las mai jos mai cateva poze care descriu ambianta originala a cafenelei si va recomand cu caldura sa-i calcati pragul si sa-i beti cafeaua, pentru ca in mod sigur veti dori sa reveniti si a doua zi!
